Nici nu mai ştiu

Nici nu mai ştiu ce am, ce n-am,

Nici ce mai sunt, dacã mai sunt,

Dar trece viaţa an cu an

Şi ne transformã ȋn pãmânt.

Şi mâine se transformã-n ieri,

Şi iernile ȋn primãveri..

                                                 Dacã-am fost om, dac-am iubit,

                                                Doar eu voi şti, ce-am suferit..

Rugã

Primeşte-mã Stãpâne ȋnapoi,

Sã ţi se facã vrerea

Fie ca-n ceasul de apoi

Sã ȋmi rãzbun durerea...

Alinã-mi trupul rece

Şi inima-ngheţatã,

Prin poarta Morţii trece

Fecioara-nsângeratã.

Visele oamenilor de rând

Mã aşez pentru rugã.

Ascult tãcerea dintre ţipete

Şi simt cum mã ȋnvãluie,

Ca ȋntr-o mantie pufoasã,

Tãcerea concentratã-n noapte.

E bine.

Acum pot sã zbor spre gânduri,

Acum pot sã zbor spre vis.

Mã ȋnalţ spre cer

          Mai purã ca un vis pãgân.

Strãini

Eram cândva doi visãtori

Prin lumea fãrã vise.

Eram doi tainici cãlãtori

Printre speranţe ninse.

Am fost şi vise şi pãcat

Şi umbrã de iluzii,

Şi mi-amintesc cum ai plecat,

Prin vise când ȋntârzii.

Maci de câmp

Buchet de maci de câmp

Prins prizonier ȋn glastrã,

Aş vrea sã zbor c-un gând

Spre zarea cea albastrã.

Şi sã alerg prin lanuri,

De grâu, cu maci de câmp,

Sã simt cum zboarã stoluri

De vise prinse-n gând.

Cetatea albã

Visez adeseori ȋn noapte,

Mã vãd la poarta ta

Şi n-am curaj sã spun ȋn şoapte

Ce-mi spune inima.

Vãd o cetate albã-n munte,

La poarta ei mã vãd cum bat

                                       Şi vãd pâraiele mãrunte

                                       Prin pietre cum rãzbat.

Cine ȋs?

Cine-s eu doamne ȋmi spune

Spune-mi cine-s eu,

Ce rost am ȋn astã lume,

Care-i rostul meu.

Ziua trece dupã mine,

Mâine mã voi duce eu

Caut viaţa prin ruine

Cad şi mã ridic mereu.

Rãmas bun

De fiecare datã când pierd pe cineva drag o bucatã din inima mea moare şi rãmâne un gol ce nu-l pot umple decât cu amintiri.

Acum ȋmi amintesc zâmbetul bunicii, tonul cu care mã certa şi mândria şi iubirea din vocea ei cand ȋmi pronunţa numele. Ȋmi amintesc de vacanţele petrecute la bunici, de copilãria dulce şi seninã, când grijile mele se mãrgineau la ziua de azi, la cum sa fug de bunici la joacã, pe maidanul satului sau ȋn pãdurea castelului.