Strãini

Eram cândva doi visãtori

Prin lumea fãrã vise.

Eram doi tainici cãlãtori

Printre speranţe ninse.

Am fost şi vise şi pãcat

Şi umbrã de iluzii,

Şi mi-amintesc cum ai plecat,

Prin vise când ȋntârzii.