Rugã

Primeşte-mã Stãpâne ȋnapoi,

Sã ţi se facã vrerea

Fie ca-n ceasul de apoi

Sã ȋmi rãzbun durerea...

Alinã-mi trupul rece

Şi inima-ngheţatã,

Prin poarta Morţii trece

Fecioara-nsângeratã.

Zorii destinului

      Totul a fost să fie…de mult, în noaptea caldă, când ard altarele pe câmpuri şi luna plină susură încet, ea a murit. Lângă o cruce albă a căzut şi a jurat că-n veci nu va ierta. Va sfâşia în cale secol după secol, cătând răzbunare cu-acea cumplită cruce însângerată-n ochi. Ploua. Şi cruci păgâne se răsfirau pe munţi.