joi, 4 februarie 2016

Nici nu mai ştiu


Nici nu mai ştiu ce am, ce n-am,
Nici ce mai sunt, dacã mai sunt,
Dar trece viaţa an cu an
Şi ne transformã ȋn pãmânt.

Şi mâine se transformã-n ieri,
Şi iernile ȋn primãveri..
                                                 Dacã-am fost om, dac-am iubit,
                                                Doar eu voi şti, ce-am suferit..


Dar viaţa m-a-nvãţat sã lupt,
Cu grijã ghearele-mi ascut
Şi chiar de-i tristã dimineaţa,
Las soarele sã-mi scalde faţa.

Şi cu ȋncredere pãşesc
Pe drumul lung, omenesc.
Mai am o clipã, poate-un ceas,

Atâta doar ne-a mai rãmas.