joi, 4 februarie 2016

Strãini


Eram cândva doi visãtori
Prin lumea fãrã vise.
Eram doi tainici cãlãtori
Printre speranţe ninse.

Am fost şi vise şi pãcat
Şi umbrã de iluzii,
Şi mi-amintesc cum ai plecat,
Prin vise când ȋntârzii.


Am fost iubiţi ȋn seri de foc
Am fost şi ȋngeri şi profani.
Dar niciodatã,-n niciun loc
Noi doi n-am fost duşmani.

Am fost prieteni, am fost fraţi,
Am fost doar doi nebuni.
Dar astãzi, daca mã-ntrebaţi,

Azi... suntem doi strãini.