joi, 4 februarie 2016

Visele oamenilor de rând


Mã aşez pentru rugã.
Ascult tãcerea dintre ţipete
Şi simt cum mã ȋnvãluie,
Ca ȋntr-o mantie pufoasã,
Tãcerea concentratã-n noapte.
E bine.
Acum pot sã zbor spre gânduri,
Acum pot sã zbor spre vis.
Mã ȋnalţ spre cer
          Mai purã ca un vis pãgân.


M-am scuturat pe rând de patimi,
De temeri şi vise lumeşti.
Acum sunt spirit fãrã nume
Plecat spre visele celeşti.
Acum visez o lume-ntreagã
Ȋn vise-alunecând uşor
Şi le creez o viaţã clarã
Cu vise, patimi, remuşcãri.
Aduc ȋn ora de tãcere
O lege veche pe pãmânt
Şi smulg din frica de durere

Visele oamenilor de rând.