vineri, 5 februarie 2016

Universul interior


Aripile negre ale visului mã cuprind ȋncet.
Calde, pufoase, mã poartã cãtre o altã lume, cãtre vise şi dorinţe ascunse. Adorm şi mã trezesc ȋntr-o altã lume, doar a mea. O lume ȋn care visele prind aripi şi devin realitate. O lume a simţurilor, ȋn care dau frâu liber sentimentelor şi ȋn care trãiesc şi simt asa cum ȋmi doresc.

O lume ȋn care totul e posibil; o lume ȋn care pot sã iubesc fãrã teamã de eşec, de suferinţã. Doar aici pot sã recunosc ce simt, ce vreau cu adevãrat, de ce mi-e teamã şi cine sunt; fãrã bariere, fãrã graniţe, fãrã oprelişti,  pot fi eu, cu adevãrat.
Pot cu un zâmbet sã dau naştere unui vis, sã-mi las imaginaţia sã zboare, sã creeze universuri infinite, imaginare, interzise, ȋn care sã mã pierd şi sã mã regãsesc rând pe rând...
Aici totul e posibil... Aici mã redescopãr, mã dezbrac de clişee, convenţii sociale, las mãştile sã cadã, una câte una, pânã când rãmân doar eu, cea realã. şi, fãrã inhibiţii, mã privesc, ȋnvãţ cine sunt şi ce-mi doresc. Şi mai adaug un vis, o dorinţã, ȋmi construiesc şi explorez propriul EU.
Nu e nimic mai plãcut, mai real, decât visul ȋn care te descoperi pe tine ȋnsãţi... Cãlãtoria cãtre tine e ca un drum iniţiatic, care te provoacã şi te testeazã, te urcã şi te coboarã, te distruge şi te creeazã iar.

Iar la sfârşit te lasã epuizat, dar ȋnvingãtor, mai puternic ca niciodatã numai ca, data viitoare, sã te zdruncine iar, sã te sfâşie şi sã te ȋnalţe, sã te rãscoleascã şi sã-ţi dezvãluie ce ȋncã nu ştiai...despre tine.