Frânturi de vise

     

Aripi de ȋnger se zbat ȋn aerul rece, de iarnã. Dimineaţa se iveşte din ceaţa ce pare cã a acoperit pãmântul şi simt bãtaia aripilor deasupra mea, sub mine, ȋn mine. Luna plinã devine din ce ȋn ce mai palidã, pânã se ascunde printre nori.  

E târziu, iar eu trebuie sã mã ȋntorc; ȋncã o noapte de cãutãri zadarnice... Pãmântul de sub mine e ȋngheţat şi alb iar vântul rece ȋmi biciuieşte obrajii...zbor.